joi, 23 septembrie 2010

Alexandru Graur

Alexandru Graur

Alexandru Graur
Alexandru Graur.jpg
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Alexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoșani - d. 9 iulie 1988) este o figură marcantă a lingvisticii românești, savant român de origine evreiască (Alter Braurer). Fiul său, Dumitru Graur, este comentator sportiv.

Cuprins

[ascunde]

[modifică] Biografie

[modifică] Studii

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 studiază la Paris, unde obține diploma la École Pratique des Hautes Études și își susține doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indoeuropeană. Revenit la București, îmbrățișează activitatea didactică și, paralel, publică studii în diverse periodice.

[modifică] Cariera

Înființează și conduce (1941-1944) Liceul particular evreiesc. În 1946 este încadrat în învățământul superior și va funcționa ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 este decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 este director al Editurii Academiei.
Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). A coordonat volumele de Studii de gramatică (1956-1961) și Probleme de lingvistică generală (1959-1967).

[modifică] Opera

[modifică] Volume

  • Nom d‘agent et adjectif en roumain, Paris, Champion, 1929
  • Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, București, Editura Academiei, 1954
  • Studii de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1955 (variantă nouă, 1960)
  • Fondul principal al limbii române, București, Editura Știintțfică, 1957
  • Introducere în lingvistică, București, Editura Științifică, 1958 (ed. a II-a, 1965; ediția a III-a, 1972)
  • Evoluția limbii române. Privire sintetică, București, Editura Științifică, 1963
  • Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
  • La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
  • The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
  • Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
  • Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
  • Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
  • Puțină... aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
  • Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
  • Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
  • Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
  • Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
  • Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
  • „Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
  • Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
  • Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
  • Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei., 1982
  • Puțină gramatică, I-II, București, Editura Academiei, 1987
  • Ortografia pentru toți, București, Editura Teora, 1995

[modifică] Lucrări colective

  • Scurtă istorie a lingvisticii, București, Editura Științifică, 1961 (în colaborare cu Lucia Wald; ediția a II-a, 1965; ediția a III-a, 1977)
  • Gramatica limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, 1963; 1966 (coordonare)
  • Istoria limbii române. I. Limba latină, București, Editura Academiei, 1965 (redactor responsabil)
  • Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1972 (în colaborare)

[modifică] Afilieri

  • Membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921)
  • Membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955)
  • Președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988)

[modifică] Premii și distincții

  • Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936)
  • Premiul de Stat (1954)
  • Om de știință emerit (1964)

[modifică] Bibliografie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu